Poveste de ficțiune. Oana a lăsat pachetul pe scaun și a întrebat de ce fusese returnat. Mamei îi plăcuse tot ce primise în celelalte luni. Dar o duminică împreună nu încăpea într-o cutie, oricât de frumos ar fi fost ambalată.

Oana s-a simțit nedreptățită. Lucra mult și trimitea lucrurile tocmai ca mamei să-i fie bine. A început să le enumere, până când a observat că femeia nu-i cerea să dovedească nimic.

Mama a recunoscut că returnarea fusese un gest supărat. Putea să spună ce îi lipsește, fără să o facă vinovată pentru fiecare weekend. Nici despre vreme nu voia să vorbească mereu când, de fapt, îi era dor.

Au desfăcut pachetul împreună: un pulover, ceai și o carte aleasă pentru ea. Mama a probat puloverul, iar Oana a întrebat-o ce mai citea. Conversația a durat mai mult decât plănuise.

Nu au stabilit vizite obligatorii săptămânal. Au ales o dată pentru prânz și o seară pentru un telefon fără grabă. Oana a spus și când nu poate veni, fără să promită doar ca să închidă discuția.

Cutia goală a rămas lângă ușă. Mama a păstrat darurile, iar fiica a luat cartea veche pe care promiseseră să o citească amândouă. Duminica aleasă a fost trecută în două calendare.