Poveste de ficțiune. Andrei l-a găsit pe tatăl său cu geanta pregătită. L-a întrebat de ce pleacă repede, deși în ultimele ore privise telefonul mai des decât fața lui. Tatăl i-a spus că fusese chemat să treacă, nu să rămână.

Totul pornise de la un mesaj: dacă ajungi prin oraș, treci pe la noi. Ion îl luase drept invitație, apoi se temuse să nu încurce. Cumpărase biletul de întoarcere înainte să știe ce vor mânca împreună.

Andrei a vrut să-i spună să-l schimbe, dar s-a oprit. Nu-i putea cere să rămână doar fiindcă se simțea vinovat. L-a întrebat ce și-ar fi dorit el să facă.

Ion voia să vadă parcul despre care fiul îi vorbise și să stea la o cafea fără grabă. Andrei și-a verificat programul și i-a propus o zi anume pentru săptămâna următoare.

Tatăl a plecat cu autobuzul cumpărat. Andrei l-a sunat seara ca să afle dacă ajunsese și să confirme întâlnirea. De data asta a spus clar ora și faptul că îl așteaptă peste noapte.

Săptămâna următoare, geanta lui Ion a fost desfăcută în camera pregătită. După parc, au băut cafeaua pe balcon. Niciunul nu s-a grăbit să transforme cele două zile într-o promisiune imposibilă.