Tatăl a pus geanta jos și i-a arătat biletul. Nu venise să oprească o căsătorie și nu îl chemase nimeni să judece pe cineva. Aflase de la o rudă că fiica lui se logodise și îl duruse că ea crezuse că trebuie să ascundă vestea.
Ioana i-a spus că se temuse de prima reacție. Tatăl vorbea greu despre schimbări, iar orice discuție despre plecare începea cu lucrurile care se puteau întâmpla rău. În timp, fata ajunsese să-i povestească numai ce credea că poate auzi fără să se îngrijoreze.
Bărbatul a recunoscut că multe dintre reproșurile lui fuseseră teamă. După moartea soției, casa și satul îi deveniseră locul în care știa cum se face fiecare lucru. Drumurile lungi îl nelinișteau, iar el ascundea neliniștea sub sfaturi pe care le repeta până nu-l mai asculta nimeni.
Cumpărase biletul în dimineața aceea și întrebase de două ori de unde se urcă. Avea în geantă o cămașă și un borcan pentru fata lui. Își dorea să-l cunoască pe omul ales de ea, să stea la o masă și să afle lucrurile direct, fără mesaje trecute prin rude.
Ioana l-a sunat pe logodnic înainte să vină trenul. I-a spus că ajunge cu tatăl și a zâmbit când bărbatul a întrebat ce mănâncă acesta. Era o întrebare simplă, însă pentru ea însemna că întâlnirea putea începe fără un proces de apărare a propriei vieți.
În tren, tatăl s-a așezat lângă geam și a ținut geanta pe genunchi. Ioana i-a arătat fotografii pe care nu i le trimisese până atunci. Drumul a fost lung, dar pentru prima dată nu mai avea sentimentul că trebuie să lase o parte din viață pe celălalt peron.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.