Viorica l-a rugat pe Andrei să iasă cu ea în curte. Acolo i-a arătat plățile și mesajul în care fratele lui, Paul, îi promisese că îi aduce suma strânsă. Femeia plătise cheltuielile ca familia să nu mai amâne lucrurile în zilele acelea grele.
Andrei a recunoscut conversația din propriul telefon. Paul îi ceruse lui și altor rude să contribuie, spunând că se ocupă de bani și de toate plățile. În fața Vioricăi susținuse însă că oamenii nu trimiseseră încă nimic, iar în fața familiei o lăsase pe ea să pară vinovată.
Când a fost chemat afară, Paul a încercat să spună că era o neînțelegere. Apoi a recunoscut că păstrase banii și folosise o parte pentru o problemă personală. Crezuse că îi poate pune la loc repede și că nimeni nu va mai întreba după înmormântare.
Andrei și-a cerut iertare Vioricăi înainte să continue discuția cu fratele. Nu avea dreptul să lase acuzația în urmă doar fiindcă aflase alt adevăr. A spus și celor care auziseră începutul certei că femeia plătise din economiile ei și că vorbele lui fuseseră nedrepte.
Paul a restituit suma și a lămurit fiecărei rude ce primise și ce cheltuise. Viorica a acceptat banii care îi reveneau, apoi a închis plicul cu hârtii. Nu își dorea ca ultima zi petrecută lângă omul drag să rămână doar o socoteală purtată între cei vii.
Când au intrat înapoi, Andrei a rămas lângă ea. Femeia a putut să-și ia rămas-bun fără să mai fie oprită în prag. Plicul a rămas într-o geantă, iar fotografia de lângă sicriu a fost așezată drept de două mâini care nu se mai învinuiau.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.