Raul a deschis dulapul după o carte de trenuri și a găsit doar urmele lăsate de coperte în praf. Bunica mutase toate cărțile cât el fusese plecat. El a întrebat din ușă câți bani luase pe ele.
Bunica și-a încălțat pantofii de mers și l-a chemat până la cămin. În sacoșă îi mai rămăseseră două atlase pe care le lipise la cotor. Când a ajuns la trepte, i-a dat lui sacoșa ca s-o ajute s-o ducă.
Fostul bibliotecar din sat eliberase acolo un dulap și pusese două mese lângă geam. Copiii puteau să răsfoiască volumele după școală sau să le ia acasă pentru o săptămână.
Cartea de trenuri era deschisă pe o masă. O fată urmărea cu degetul traseul până în orașul în care lucra mama ei. Raul i-a arătat imaginea locomotivei lângă care desenase și el cu creionul o roată strâmbă.
Bunica a spus că alesese să ducă mai întâi cărțile pe care bunicul le împrumuta oricui îi trecea pragul. Pe cele cu însemnările familiei le păstrase într-o cutie sub pat. Îl aștepta pe Raul să le deschidă împreună.
Înainte să plece, Raul a ajutat-o pe fată să împăturească harta. A trecut apoi pe o foaie ziua în care putea veni să repare cotoarele volumelor mai vechi. Pentru prima oară de când găsise raftul gol, abia aștepta să se întoarcă.