De patru zile, frații se uitau la aceiași șase clienți care intrau dimineața în brutărie. Duminică, Andrei a tras de mâner și n-a mai auzit clopoțelul. A ocolit clădirea și a găsit-o pe Sorina lângă cuptor, cu pâinile în cutii.

S-a supărat înainte s-o întrebe unde le ducea. Cu o seară înainte vorbiseră despre închidere. El lăsase cheile pe masă și o rugase s-o mai țină o săptămână, deși nu găsise nimic de schimbat în program.

Sorina închiriase o masă mică la târgul din cartier, pentru dimineața aceea. Recomandase cuiva în fiecare zi pâinea lor cu ceapă și cimbru, dar jumătate dintre oameni n-aveau drum prin strada brutăriei.

În prima oră de târg, un copil a gustat dintr-o felie și a chemat-o pe bunica lui. Ea l-a recunoscut pe Andrei din perioada în care livra pâine pe bicicletă. L-a întrebat dacă mai găsește vineri aceeași pâine la magazin.

La prânz au mai rămas două pâini și o listă de comenzi. Sorina nu știa încă dacă târgul avea să le ajungă. Andrei i-a spus că data viitoare vrea s-o ajute să aleagă locul și să păstreze câteva pâini pentru clienții care încă băteau la ușă.

Luni dimineață, ușa brutăriei s-a deschis la șase. Pe tejghea au pus o foaie simplă cu ziua următorului târg. Andrei a stat până a auzit din nou clopoțelul și i-a întins primului client pâinea tăiată din ziua anterioară, ca s-o guste.