Daria pusese farfuria mamei într-un dulap cu geam după ce aceasta se mutase la sora ei. În copilărie o ducea la masă cu ambele mâini. O petală mai îngustă îi rămăsese întipărită mai bine decât culoarea întregii flori.
Pe masa din piață a găsit șase farfurii cu aceeași petală. L-a acuzat pe meșter chiar înainte să observe pensula subțire de lângă el și bolul cu albastru, așezat între farfuriile uscate.
Meșterul a întors o farfurie de probă și a arătat o petală abia pictată. A spus că mama Dariei lucra cu stânga. Petala aceea îi ieșea dintr-o mișcare scurtă, pe care el ani de zile încercase s-o prindă cu mâna dreaptă.
Când el învăța să lucreze la roată, femeia venea sâmbăta la atelier ca să-i arate cum prinde culoarea pe lut. Prima farfurie o pictaseră împreună. Ea adăugase petala îngustă și păstrase farfuria, fără să-i spună că modelul le va rămâne amândurora.
Daria a scos telefonul. La al treilea apel, mama a răspuns și l-a recunoscut pe meșter după felul în care i-a zis să nu mai țină pensulele cu vârful în apă. Au vorbit până când cei din spate au început să întrebe cine cumpără următoarea farfurie.
Daria a cumpărat două. Pe una a dus-o acasă, iar pe a doua i-a dat-o mamei. A așezat-o lângă farfuria veche, cu petalele înguste îndreptate una spre cealaltă.