Poveste de ficțiune. Radu observase că soția nu mai purta verigheta. Găsise cutia pe masă și, în loc să întrebe, a pornit de la gândul că o dusese la amanet. Anca i-a spus că bijutierul o mărea puțin.
Gluma despre mâncarea lui l-a făcut să se uite spre bucătărie. De când își schimbase programul, gătea cu entuziasm și folosea fiecare duminică pentru o nouă rețetă. Ea încerca, la rândul ei, să-i pregătească o surpriză.
Din buzunar, Anca a scos verigheta veche de-a lui, reparată. Radu nu o mai purta după ce i se deformase la o lucrare în curte. Ea dusese ambele inele la același bijutier.
Radu a început să explice de ce se speriase, apoi a recunoscut că nu avea nicio dovadă pentru povestea din minte. Și-a cerut iertare. Anca l-a rugat să înceapă data viitoare cu o întrebare, nu cu o sentință.
Au încercat inelele, apoi el a ridicat capacul oalei, mândru de cină. Anca a râs și i-a spus că, deocamdată, ar fi bine să nu mai lărgească și porțiile. Radu a pus două farfurii mai mici.
Cutiuțele au rămas una lângă alta. Seara n-a devenit o aniversare solemnă, ci una dintre cinele în care ajungi să râzi tocmai după ce ai fost cât pe ce să strici totul.