Poveste de ficțiune. Irina venise să discute lucruri practice. După moartea mamei, ea și fratele trebuiau să hotărască ce păstrează. Ușa fostei ei camere era încuiată, iar Sorin nu o deschisese odată cu celelalte.

Când l-a acuzat că ascunde ceva, el i-a întins cheia. Mama păstrase camera pentru ea. Irina locuia departe și venise rar după o ceartă veche; mama continua să creadă că va sta din nou câteva nopți acasă.

Nu era nimic prețios înăuntru. Patul era acoperit, perdeaua spălată, iar pe raft se afla cana galbenă. Într-o cutie erau felicitările trimise în fiecare an, ca și cum plicurile ar fi ținut loc de vizite.

Irina l-a întrebat pe Sorin de ce nu insistase să vină. El încercase, apoi se temuse că orice rugăminte ar suna ca un reproș. Vorbeau pentru prima dată fără să pregătească dinainte câte o apărare.

Au lăsat actele pentru a doua zi. Irina a deschis fereastra și a scos husa de pe pat, iar Sorin a adus ceai. Nu au promis că recuperează toți anii, ci au început cu seara pe care o aveau.

Cheia a rămas în ușă. Camera nu mai era păstrată pentru cineva care se va întoarce cândva: Irina era acolo. Dimineața a pus cana galbenă pe masa din bucătărie.