În casa tatălui locuia fratele lor mai mic, cu soția și cei doi copii. Se mutaseră după ce pierduseră chiria. Tatăl le dăduse cheia pentru câteva săptămâni și se retrăsese întâi într-o cameră mică din spate, fără să le spună fetelor cât de greu se descurcă.
Camera avea umezeală și soba nu mai trăgea bine. Când lucrările promise au fost amânate din nou, bătrânul a început să doarmă în mașină. Le spusese celor din casă că merge la o soră din alt sat, iar fetelor le spusese că stă acasă.
Fiul nu știa că tatăl lui dormea în parcare. A aflat când surorile i-au arătat fotografia. S-a apărat la început, spunând că bătrânul nu îi ceruse ajutorul. Apoi a privit geanta cu medicamente și haine pe care fetele o găsiseră în portbagaj.
Fotografia nu a fost publicată. Surorile au înțeles că rușinea tatălui nu trebuia transformată într-o ceartă în fața satului ca să poată fi rezolvată. Au vorbit împreună cu el și l-au întrebat, pentru prima dată, unde vrea să locuiască și ce ajutor acceptă.
Tatăl s-a întors în camera lui, cea pe care o cedase copiilor. Familia fiului a folosit camera din spate după ce soba a fost reparată și umezeala curățată. Au împărțit cheltuielile și au stabilit o dată până la care cei tineri să-și găsească altă locuință.
Bătrânul nu le-a cerut fetelor să șteargă fotografia. Le-a rugat doar să nu o arate mai departe. Mașina a rămas în parcare, dar pătura a fost dusă acasă. În seara aceea, când telefonul a sunat, el nu a mai avut niciun motiv să vorbească în șoaptă.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.