La intrare era tatăl miresei, cu un buchet simplu și un sacou prea larg. Fata nu îl mai văzuse de câțiva ani. Se despărțise urât de mama ei, iar fiecare apropiere fusese întâmpinată cu amenințarea că altcineva nu va mai veni la nuntă.
Mireasa îi trimisese totuși o invitație, fără să spună nimănui. Nu voia să aleagă între părinți și nici să ascundă, pentru tot restul vieții, că și-ar fi dorit să îl aibă acolo. Când aflase, mama mirelui declarase că nu acceptă un scandal în familia lor.
Mirele ieșise când îl văzuse pe bărbat stând lângă poartă. Nu fugise și nu se răzgândise. Încerca să-l convingă să intre, dar tatăl fetei se temea că o să-i strice ziua. Telefonul rămăsese pe silențios, în buzunarul sacoului.
Administratorul auzise discuția și îl chemase înapoi tocmai când mireasa ceruse să fie strânse mesele. Femeia și-a privit tatăl, apoi logodnicul. Niciunul nu găsise la timp cuvintele care ar fi scutit-o de minutele în care crezuse că fusese abandonată.
Mireasa a cerut ca părinții să stea la mese diferite și ca nimeni să nu discute despre vechile lor certuri. Nu cerea să se iubească din nou. Le cerea numai să o lase să fie fiica amândurora în ziua în care își întemeia propria familie.
Tatăl ei a rămas până la primul dans. În fotografia făcută mai târziu nu stătea lângă fosta soție, dar nici nu fusese ascuns după ultimul rând de invitați. Locul liber de la masă a fost ocupat, iar mesele au fost strânse abia după petrecere.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.