Fiica spărsese borcanul din greșeală, când încercase să-l dea jos de pe dulap. Îl strânsese pe tavă înainte să intre mama în bucătărie. Borcanul era însă gol de mai multe zile, iar plicul fusese găsit în cutia poștală.
În el era suma despre care bătrâna spusese că îi lipsește. Poștașul îi scrisese că preferă să lămurească neînțelegerea în liniște. Nu luase nimic, dar aflase că femeia nu mai voia să-și cumpere lemne până când nu își recupera banii.
Fiica a căutat hârtia cu socotelile. A găsit-o într-o carte de rugăciuni, lângă chitanța pentru avansul dat la lemne. Mama plătise avansul într-o dimineață agitată și apoi socotise pensia ca și cum suma aceea ar fi fost încă în borcan.
Bătrâna a rămas cu biletul în mână. Omul acuzat pe nedrept îi adusese bani din economiile lui, fără să-i ceară mai întâi scuze în fața vecinilor. Pentru câteva clipe i-a fost mai greu să privească spre poartă decât să privească cioburile.
Au mers împreună la el în aceeași după-amiază. Mama i-a înapoiat suma și i-a spus ce găsiseră. A doua zi a lămurit și la magazin povestea pe care o răspândise, deși nimeni nu o obligase să o facă.
Fiica i-a cumpărat un borcan nou, dar au hotărât să țină socotelile într-un caiet, la vedere. Pe prima pagină, mama a scris singură data la care își ceruse iertare. De bani își amintise greșit; de gestul poștașului n-a mai uitat.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.