Soacra a ținut farfuria întinsă și a spus că musafirii au venit de departe, deci nu se cade să creadă că n-au avut cu ce să îi primească. Nora s-a uitat spre oala plină și i-a amintit că ea ceruse să nu fie pusă carne. Femeia a răspuns că una spusese înainte să sune telefonul și alta era situația de acum.
Din camera alăturată se auzea deja socrul aranjând paharele. Fusese trimis după pâine și se întorsese cu două sacoșe, de parcă urma să vină tot satul. Nora l-a întrebat dacă știe și el că instrucțiunile de dimineață se schimbaseră între timp. Omul a ridicat din umeri: el, de când se însurase, se obișnuise să întrebe de două ori.
Soacra n-a vrut să guste prima sarma fără să mai comenteze. A tăiat-o cu furculița, a privit umplutura și a întrebat unde dispăruse restul oalei. Nora i-a spus că o pusese deoparte pentru seară. Femeia și-a tras farfuria mai aproape și a hotărât că ar trebui să guste încă una înainte să vină ceilalți.
Musafirii au ajuns chiar atunci. Vecina care intrase prima a lăudat mirosul și a cerut rețeta. Soacra a așezat capacul la loc cu grijă și a spus că nora se pricepe, numai că uneori trebuie încurajată. Nora a rămas cu lingura în mână, așteptând să audă dacă urma și explicația despre carne.
La masă, oala s-a golit mai repede decât se așteptase cineva. Când a fost întrebată dacă mai este, soacra a răspuns că trebuia păstrată și o porție pentru seară. Socrul a râs și a întrebat-o dacă până seara musafirii intră din nou în categoria celor pentru care se poate ține post.
După plecarea lor, nora a lipit pe frigider o hârtie goală și i-a dat soacrei un creion. I-a spus să scrie meniul pentru duminica următoare și să lase loc și pentru schimbări de plan. Femeia a luat creionul, s-a gândit puțin și a întrebat mai întâi cine vine în vizită.