Sanda a adus două scaune lângă poartă și l-a chemat pe tatăl lor. Omul a spus din nou că nu primise avansul. Vorbise cu un cumpărător despre preț, dar îi ceruse să aștepte până discută și cu ceilalți, fiindcă vaca fusese îngrijită de toată familia.

Fratele, Nelu, a recunoscut că luase el plicul. Cumpărătorul trecuse când tatăl era plecat și îi spusese că vrea să arate că vorbește serios. Nelu înțelesese că poate accepta suma și anunțase imediat că animalul este vândut.

Problema era că folosise o parte din bani pentru o rată întârziată. Crezuse că va pune suma la loc până la venirea cumpărătorului. Când n-a reușit, a preferat să spună că tatăl luase avansul, convins că o ceartă scurtă va închide discuția.

Sanda nu l-a lăsat să ascundă lucrurile sub o nouă grabă. Au chemat cumpărătorul și i-au explicat exact ce se întâmplase. Omul nu venise să ia ceva cu forța; acceptase un preț și se baza pe vorba lor. A cerut doar să primească înapoi avansul.

Nelu a întors suma, inclusiv partea cheltuită, după ce a vândut o unealtă care era doar a lui. Tatăl i-a spus că îl poate ajuta să-și facă socotelile, dar nu va mai răspunde pentru înțelegeri pe care nu le-a făcut și pentru bani pe care nu i-a văzut.

Vaca a rămas în curte. În seara aceea, Sanda a pus pe masă caietul în care notau cheltuielile gospodăriei. Nu rezolva toate necazurile, dar fiecare sumă avea de acum o dată, un nume și o explicație pe care nimeni nu trebuia s-o ghicească.

Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.