Mara a împins pixul înapoi spre Radu. „Nu semnez nimic! Știu deja cui voiai să-i dai casa!”, îi spusese. Apoi și-a pus cheile pe masă. Bărbatul s-a uitat spre ușă, de parcă de acolo trebuia să vină cineva care să-i dea dreptate. De data aceasta însă, Mara nu ridicase vocea și nu mai cerea explicații pe jumătate.

Casa îi rămăsese de la bunica ei. În bucătărie încă era dulapul pe care îl șlefuise împreună cu tatăl său. De câteva săptămâni, Radu o presa să accepte o vânzare rapidă. Îi spunea că astfel își puteau plăti datoriile și muta într-un loc mai ușor de întreținut. Când ea cerea timp, el începea să vorbească despre lipsa ei de încredere.

În dimineața întâlnirii, Mara primise un telefon de la o femeie numită Alina. Aceasta voia să știe când putea veni să vadă camerele goale și de ce unele obiecte din fotografii urmau să rămână. Mara i-a spus că nu încheiaseră nicio înțelegere. La celălalt capăt s-a făcut liniște.

Alina i-a povestit că Radu îi promisese casa la un preț mult sub ceea ce se discuta în familie. Mai mult, îi spusese că el și Mara erau despărțiți și că vânzarea încheia ultimele lucruri dintre ei. După aceea urma să locuiască împreună. Femeia crezuse că vorbea cu un om care își terminase căsnicia, nu cu soțul celei care îi răspunsese la telefon.

Mara n-a început s-o înjure. I-a cerut să păstreze mesajele și să vină la ora la care Radu anunțase întâlnirea pentru acte. Apoi și-a văzut de dimineață. Tocmai liniștea aceea îl făcuse pe soț să creadă că, în sfârșit, o convinsese. Când i-a pus foile în față, se pregătea deja s-o grăbească.

După refuzul ei s-a auzit soneria. Radu a vrut să deschidă singur, dar Mara a ajuns prima. Alina stătea în poartă cu telefonul în mână. Nu adusese bani și nici bagaje. „Spune-mi în fața ei de când sunteți despărțiți”, i-a cerut bărbatului.

Radu a încercat mai întâi să spună că totul fusese o neînțelegere despre vânzare. Apoi a cerut să vorbească separat cu fiecare. Niciuna n-a acceptat. Mara i-a arătat mesajul în care promitea că până sâmbătă casa avea să fie liberă. „Unde urma să plec eu, Radu?” El n-a avut un răspuns pe care să-l poată rosti în fața amândurora.

Întâlnirea pentru vânzare a fost anulată. Mara nu semnase nimic și nu mai avea de gând să discute casa sub presiune. Alina a plecat după ce i-a trimis conversațiile pe care le păstrase. Radu și-a strâns câteva lucruri și a ieșit. Despre despărțire și toate problemele rămase aveau să vorbească în zilele următoare, fără promisiuni făcute pe ascuns altcuiva.

A doua dimineață, Mara și-a băut cafeaua la aceeași masă. Pixul nu mai era lângă cană. Cheile erau acolo unde le pusese ea, iar prin ușa bucătăriei se vedea dulapul bunicii. A deschis fereastra și a făcut loc pe masă pentru lucrurile pe care voia să le hotărască singură, în liniște. Poveste de ficțiune.