Simona a deschis sertarul când a auzit vibrația. „Telefonul lui sună aici?! Mi-ai zis că frate-tu e în Spania!” Dan s-a oprit la un pas de ea. „N-a plecat. Dar dacă află mama unde e, ne dă afară!” În loc să se uite la telefon, el privise spre camera pe care o țineau închisă de două zile.

Simona știa că Radu, cumnatul ei, plecase la un loc de muncă în străinătate. Așa spusese Dan când îl dusese la autogară. De atunci, vorbise despre el doar în grabă și refuzase de câteva ori să-l sune de față cu ea. Acum telefonul vechi era în sertarul din propriul lor hol.

Radu nu ajunsese în Spania. Înțelegerea pentru locul de muncă se stricase înainte de plecare, iar banii dați pentru drum nu îi mai fuseseră înapoiați. Îi fusese rușine să se întoarcă la mamă după ce se lăudase că, de data aceasta, avea să îi trimită el bani. Dan îl adusese în camera mică a apartamentului primit de la ea.

Nu stătea închis acolo fiindcă îl obliga cineva. Se ascundea singur de întrebări, iar fratele îi ducea mâncare când Simona era la lucru. Dan spusese că lucra în camera aceea și nu voia să fie deranjat. Crezuse că putea acoperi încurcătura câteva zile, până găsea o soluție. Minciunile se înmulțiseră însă mai repede decât răspunsurile.

Simona i-a cerut să îl cheme în hol. Nu l-a certat pe Radu pentru că își pierduse slujba înainte să înceapă. I-a întrebat pe amândoi de ce ea trebuia să locuiască într-o casă în care nu știa cine dormea în camera alăturată. Apoi le-a spus că nu aveau să mai hotărască în locul mamei cum urma să reacționeze.

Au sunat-o împreună. Femeia s-a supărat, dar nu pentru că trebuia să îl vadă pe Radu întors. A spus că nu îi făcea bine să creadă că unul dintre copii era departe, când el se temea să deschidă o ușă la câteva străzi de casa ei. Le-a cerut să vină a doua zi și să-i spună toată povestea.

Radu a rămas o vreme la ei, la vedere, cu o înțelegere clară despre cheltuieli și despre ce urma să facă. Simona n-a devenit în aceeași seară omul care rezolva totul pentru doi frați. A pus însă telefonul pe masă, unde putea să sune fără să-i mai sperie. Pentru prima dată după două zile, ușa camerei a rămas deschisă. Poveste de ficțiune.