Vlad a pus palma lângă cutia deschisă. „Nu vinde medaliile lui tata! N-au însemnat nimic pentru tine?!” Felicia a închis-o cu grijă. „Nu le vând, le duc omului căruia tata i-a făcut o promisiune!” Fiul a privit medaliile încă o dată. Le văzuse toată copilăria într-un sertar, dar nu întrebase niciodată cine fusese alături de tatăl lui când le câștigase.

În tinerețe, tatăl alergase în echipa unui club mic. Povestea mereu de antrenamente și de prima competiție câștigată, însă despre Dan, colegul lui de atunci, vorbise rar. Vlad păstrase din toate acestea imaginea unui om puternic, care își construise singur viața. Cutia era pentru el partea din tată pe care nu voia s-o lase să plece din casă.

Felicia i-a spus că Dan fusese omul care îl ținuse aproape de sport într-o perioadă grea. Împărțiseră drumuri și bani puțini, iar după una dintre competiții tatăl îi promisese că aveau să se întâlnească din nou, cu medaliile pe masă. Apoi veniseră munca, mutarea în alt oraș și anii în care fiecare telefon era amânat.

În ultimele luni de viață, tatăl încercase să îl găsească. Aflase că Dan locuia într-un centru pentru vârstnici, dar nu mai apucase să ajungă la el. Felicia îl auzise vorbind de prietenul lui cu o rușine pe care nu i-o cunoștea. O rugase ca, dacă el nu mai putea merge, să ducă acolo cutia și să-i spună că nu uitase.

Vlad s-a așezat pe canapea. Nu îl supăra că tatăl avusese un prieten despre care nu știa totul. Îl duruse gândul că mama voia să se despartă repede de amintiri. Felicia i-a spus că păstrarea lor nu însemna numai să nu le miște nimeni din sertar. Uneori însemna să ducă mai departe o promisiune rămasă neterminată.

Au mers împreună la Dan. Bărbatul a recunoscut cutia înainte să o deschidă și a început să povestească lucruri despre tată pe care Vlad nu le auzise niciodată. Au lăsat acolo una dintre medalii și au fotografiat celelalte, hotărând împreună cum avea să fie păstrată amintirea lor.

La întoarcere, cutia era mai ușoară. Vlad nu a mai întrebat dacă mama vânduse ceva. În schimb, i-a cerut numărul lui Dan și a spus că voia să mai vină. Plecase la drum să păzească niște medalii și se întorcea cu un om pe care tatăl lui îl iubise, dar pe care anii îl lăsaseră aproape singur. Poveste de ficțiune.