Femeia se numea Aneta și lucra la curățenie în clădirea în care era salonul. Venise devreme, îmbrăcată pentru nuntă, dar găsise apă vărsată lângă intrarea de serviciu. Luase mopul din obișnuință, ca nimeni să nu alunece, și își murdărise pantofii înainte să ajungă la fiul ei.
Radu n-a ridicat vocea. I-a spus miresei că mama lui putea sta în orice loc în care stătea și el. Nu îi ceruse să o laude și nici să facă un anunț în salon. Îi cerea să nu vorbească despre ea ca despre un obiect care strica decorul.
Mireasa a încercat întâi să spună că nu știa. Aneta a auzit și a lăsat mopul rezemat lângă ușă. A răspuns că nici nu era nevoie să știe cine este, ca să i se vorbească omenește. Apoi i-a cerut băiatului să nu facă din umilința ei un spectacol pentru invitați.
Au mers toți trei într-o cameră mică din hol. Aneta și-a schimbat pantofii cu o pereche adusă în sacoșă, iar Radu a rămas lângă ea. Mireasa și-a cerut scuze fără să mai adauge că fusese obosită ori stresată. Femeia a ascultat-o și i-a spus că vor avea nevoie de timp să se cunoască mai bine.
Fotografiile au început mai târziu. Aneta a intrat în salon pe lângă fiul ei și s-a așezat aproape de masa mirilor, în locul pregătit de la început. Nu a fost prezentată ca o eroină și nu i s-a cerut să povestească tuturor cât muncise. A fost lăsată să fie mama lui Radu și invitata lui.
Spre finalul serii, mireasa a văzut din nou mopul lângă ușa de serviciu. L-a dus în încăperea unde se păstrau lucrurile de curățenie, apoi s-a întors să o întrebe pe Aneta dacă voia să danseze. Discuția din hol nu dispăruse, dar următorul gest putea începe altfel.