Irina se întorsese spre portieră, dar Doru a oprit-o din loc. „Nu pleci nicăieri cu mașina asta! Cine a umblat la roată?!” Femeia a privit mașina roșie, apoi telefonul. „Bărbatu-meu a umblat și m-a trimis singură la drum!” Mecanicul a tras un scaun lângă bancul de lucru. Avea de discutat cu ea înainte de orice drum.

Trebuia să ajungă la sora ei, la aproape două sute de kilometri de casă. În ajun, Alex îi spusese că rezolvase problema despre care ea îi vorbise de câteva zile. „Am dus-o, au verificat-o, poți pleca liniștită.” Dimineața insistase să nu-l mai aștepte: avea treabă și oricum nu voia să meargă.

Irina intrase în service fiindcă auzise din nou un zgomot. Doru recunoscuse mașina, dar nu și povestea reparației. Alex îl sunase cu o zi înainte doar ca să întrebe cât ar costa o verificare. Nu venise, nu lăsase cheile și nu plătise nimic. Mecanicul nu i-a arătat femeii un pericol spectaculos. I-a spus simplu că mașina nu era gata de plecare.

La primul apel, Alex a răspuns iritat. În loc să întrebe dacă ea era bine, a vrut să știe cine se uitase la mașină. Când a auzit numele lui Doru, a tăcut. Apoi i-a cerut Irinei să iasă afară ca să vorbească fără mecanic de față. Ea a rămas pe scaun și a pus telefonul pe difuzor.

Alex a recunoscut că încercase să rezolve singur problema. Folosise și niște piese primite de la un cunoscut, convins că va economisi banii pregătiți pentru service. Când zgomotul nu dispăruse, se prefăcuse că totul fusese verificat. Îi era rușine să spună că greșise și nu voia ca soția să descopere că banii rămași nu mai erau în casă.

Irina l-a întrebat unde îi cheltuise. De câteva săptămâni, Alex îi dădea pe ascuns bani unui prieten aflat în datorii, fără să discute cu ea. Repararea mașinii fusese primul lucru pe care îl amânase. Pentru a acoperi o minciună despre bani, inventase încă una despre siguranța drumului ei.

„Nu m-aș fi supărat că n-ai știut să repari”, i-a spus ea. „Mă supăr că m-ai trimis la drum spunând că a verificat-o cineva.” Alex a încercat să-i ceară mecanicului să nu exagereze. Doru nu s-a certat cu el. A repetat doar că el nu văzuse mașina până în dimineața aceea și că o va preda după ce termină verificarea și lucrările necesare.

Irina și-a anunțat sora că își amână vizita. A cerut să discute direct cu service-ul și să primească toate explicațiile, apoi i-a spus soțului că în seara aceea voia să vadă datoriile și cheltuielile despre care nu știa. Nu hotărâse atunci ce avea să facă mai departe cu căsnicia. Hotărâse doar că nu mai accepta să afle adevărul după ce risca ea consecințele.

Când s-a întors după mașină, Doru i-a pus cheile în palmă și i-a explicat ce lucrase. Irina l-a ascultat până la capăt. Înainte să plece și-a sunat sora, nu soțul: „Ajung mai târziu. Dar de data asta știu cu ce plec.” Poveste de ficțiune.