Mama vitregă l-a alungat după moartea tatălui. El găsise cealaltă jumătate a testamentului

Adriana făcu un pas înapoi când Vlad ridică cele două bucăți de hârtie. „Atunci de ce-ai rupt testamentul?! Am găsit și cealaltă jumătate!” Femeia se uită spre sertarul întredeschis. Cu puțin înainte îi spusese să iasă și să nu mai ceară nimic din casa tatălui său.

Trecuse o săptămână de la înmormântare. Vlad venise să ia câteva fotografii și ceasul pe care tatăl lui îl purtase zilnic. Adriana îl aștepta cu o cutie la ușă. Îi pusese înăuntru niște haine vechi și îi spusese că tatăl decisese să-i lase ei totul.

Prima bucată de hârtie o găsise în coșul din birou, când căuta o fotografie din copilărie. A doua era căzută în spatele sertarului. Puse una lângă alta, foile îi arătaseră două nume pe pagina pe care mama vitregă o prezentase drept inexistentă.

Adriana încercă să-i spună că fusese o ciornă fără importanță. Vlad așeză hârtiile pe masă și scoase din dosar un plic închis. Tatăl îl lăsase unei surori, cu rugămintea să i-l dea fiului după înmormântare. Pe el scria simplu: „Citiți împreună, înainte să vă certați.”

Înăuntru era o scrisoare și numele biroului unde fuseseră pregătite actele. Vlad nu o deschise pe ascuns. Se așeză și o rugă pe Adriana s-o citească. Femeia recunoscu din primele rânduri felul în care soțul ei scria litera mare de la începutul numelui său.

Tatăl știa că între cei doi rămăsese o răceală veche. Scrisese despre serile în care Adriana îl îngrijise, dar și despre banii trimiși de Vlad și drumurile făcute de acesta pe ascuns, ca să nu-l vadă abătut la spital. Niciunul nu cunoștea tot ce făcuse celălalt.

„Mi-a fost teamă că mă scoți din casă”, spuse Adriana în cele din urmă. Vlad o privi lung. „Și atunci m-ai dat tu afară primul?” Femeia nu răspunse. Ruptura din hârtie trecea chiar prin numele ei; nici nu apucase să citească tot înainte s-o arunce.

În zilele următoare, cei doi au mers la biroul indicat în scrisoare și au văzut documentele păstrate acolo. Tatăl nu îl înlăturase pe Vlad și nu o uitase nici pe Adriana. Femeia nu mai încercă să vorbească în numele soțului. Pentru prima dată, îl lăsă și pe fiu să pună întrebări.

Când s-au întors, Adriana îi întinse cutia din prag. Deasupra hainelor pusese fotografiile și ceasul. Vlad luă ce venise să caute, apoi așeză copia ruptă înapoi pe birou. „Pe asta o păstrezi tu”, spuse. Scrisoarea tatălui rămase între cele două scaune, pe masa la care, în sfârșit, se așezaseră amândoi.