Costel a arătat spre lada pregătită pentru aruncat. „Aruncă-le! Nu pleacă nimeni cu marfa mea fără să plătească!” Sandu a pus sacul de pânză jos. „Le aruncăm, dar flămânzilor nu le dăm? Atunci le plătesc eu!” Din buzunar a scos câteva bancnote îndoite. Erau banii cu care trebuia să ajungă până la sfârșitul săptămânii.
Merele fuseseră întoarse de un client pentru că nu arătau toate la fel. Unele aveau pete pe coajă, altele erau prea mici pentru lăzile pregătite de vânzare. Sandu le sortase toată dimineața și știa care puteau fi păstrate. La ieșire îl aștepta un vecin care ajuta câțiva bătrâni din cartier.
Muncitorul nu venise să umple o dubă fără să întrebe. Îi ceruse patronului un singur sac, din ceea ce hotărâseră să nu mai trimită la clienți. Costel îl refuzase și îi spusese că, dacă începea cu unul, a doua zi venea tot orașul. Sandu îl întrebase de ce ar fi fost o pierdere mai mică să le arunce.
Când a văzut bancnotele, patronul i-a spus să le bage la loc. Sandu nu a ridicat glasul. I-a răspuns că, dacă singura condiție era plata, avea să plătească. Un coleg care auzise discuția și-a scos și el portofelul. Apoi altul a pus câțiva lei lângă mâna lui. Costel s-a uitat la oamenii pe care îi plătea și n-a mai spus nimic o vreme.
La urmă a lăsat sacul să plece și le-a dat banii înapoi. Sandu n-a primit asta ca pe o favoare personală. L-a rugat să stabilească limpede ce puteau face cu produsele rămase, ca următorul om să nu fie pus să aleagă între rușine și ceartă. Patronul a acceptat să discute cu cei care se ocupau de ajutorul pentru bătrâni.
Nu toate merele au plecat în saci. Cele care nu mai erau bune au fost separate, iar restul a fost pregătit și ridicat prin înțelegerea făcută de ei. În depozit nu s-a oprit munca și nimeni nu a trebuit să ascundă marfă la plecare. Doar regula după care se hotăra ce ajungea la oameni fusese, în sfârșit, discutată.
Seara, vecinul i-a trimis lui Sandu o fotografie cu câteva mere așezate pe o masă mică, lângă o cană. Muncitorul și-a pus telefonul în buzunar și a numărat din nou banii primiți înapoi. Pentru el, gestul nu începuse cu o sumă mare. Începuse cu refuzul de a se preface că aruncarea era singura soluție. Poveste de ficțiune.