Mama l-a întrebat dacă avea un plan sau doar o supărare de moment. Andrei s-a așezat pe scaunul din hol. Avea un plan, dar îi fusese mai ușor să tot amâne să-l spună. De trei săptămâni primise o ofertă de lucru în oraș, cu bani mai puțini și cu seri petrecute acasă.
Ani la rând plecase la lucrări lungi, convins că încă un sezon avea să-i liniștească. Rata scăzuse, casa fusese reparată, dar în telefon se strânseseră aniversări filmate de alții. Fiica lui începuse să-i spună lucrurile importante doar după ce se întâmplau, ca să nu-l facă să se simtă vinovat.
Cu o seară înainte, fata își probase haina pentru prima zi de școală și spusese că nu-i nimic dacă tata lipsește. Nu plânsese și nu-i ceruse să rămână. Tocmai felul în care se obișnuise cu absența lui îl făcuse să nu mai poată dormi.
Andrei discutase deja cu soția despre schimbarea serviciului. Își socotiseră cheltuielile, tăiaseră două planuri care mai puteau aștepta și stabiliseră să nu confunde hotărârea cu o promisiune spusă la emoție. Dimineața trimisese confirmarea pentru locul de muncă din oraș.
Acum îi era greu să-i spună mamei fiindcă ea îl lăudase mereu că se sacrifică pentru familie. Femeia l-a ascultat până la capăt. «Să te ții de ce-ai ales», i-a spus. «Și prezența cere muncă, nu doar plecarea.» El a strâns bucățile de bilet de pe podea.
Când fata a ieșit din cameră, l-a văzut în bucătărie pregătind sandvișuri. Nu i-a ținut un discurs. A întrebat dacă îi putea duce el ghiozdanul a doua zi. Ea a dat din cap atât de repede încât Andrei a înțeles ce nu spusese la telefon. Poveste de ficțiune, fără legătură cu persoane reale.