„Nu intri! Casa asta nu e de vânzare!” Ecaterina a pus palma pe poartă când agenta a ridicat cheia. Îl văzuse oprindu-se în fața locuinței și crezuse că întreabă de altă adresă. Pe banca din curte stătea valiza în care tocmai își împachetase lucrurile pentru câteva zile.
Fiul îi promisese un concediu scurt, primul după mulți ani. O rugase să nu ia prea multe haine și spusese că vine după ea după prânz. Ecaterina pregătise documentele și îl sunase pe vecin să îi ude florile. Nu discutaseră despre mutare, vânzare sau oameni care să intre în casă în lipsa ei.
„Atunci de ce ne-a dat fiul tău cheia?” Agenta nu a încercat să împingă poarta. Avea programată o vizionare și primise fotografii din interior. I se spusese că proprietara știe totul și că nu va fi acasă. Cumpărătorii urmau să vină peste câteva minute. Ecaterina s-a uitat la cheia din mâna lui.
„Fiul meu? El zicea că plecăm în concediu!” Valiza a rămas neatinsă pe bancă. Agenta a lăsat cheia în palma femeii și i-a arătat mesajul prin care fusese stabilită întâlnirea. Era scris de fiul ei. În clipa aceea, mașina lui a oprit în fața porții.
Fiul a recunoscut că încercase să grăbească o vânzare despre care mama spusese că nu vrea să audă. Își făcuse planuri cu banii și sperase să o pună în fața unei situații deja pornite. Ecaterina a anulat vizionarea și i-a cerut agentei să discute orice altă solicitare direct cu ea. Concediul a fost amânat.
În zilele următoare, femeia și-a adunat documentele și a cerut sprijinul unor oameni aleși de ea pentru a lămuri situația. Fiul nu a mai păstrat o cheie fără acordul ei. Când a venit să discute, a rămas la poartă până a fost invitat. Valiza a ajuns înapoi în dulap. Ecaterina avea să plece în vacanță când hotăra ea, dintr-o casă în care încă avea ultimul cuvânt.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.