Monica rămase cu mâna întinsă spre geanta menajerei. „Și știe și bărbatu-tău!”, spusese Doina. Din sufragerie se auzi imediat vocea lui Dan: „Lasă prostiile. Dă-i banii și spune-i să plece.” Doina nu se îndreptă spre ieșire.

Lucra în casa lor de șase ani. În dimineața aceea, Monica descoperise cutia cu bijuterii aproape goală și o așteptase pe hol, sigură că găsise vinovata. Nu o întrebase nimic. Îi ceruse geanta și o numise hoață suficient de tare încât să audă și vecina din prag.

Cu o zi înainte, Doina o găsise pe Raluca, fiica lor, plângând lângă mașina de spălat. Fata scăpase din buzunar un bilet de la amanet. Îi spusese că trebuia să salveze o situație gravă și o rugase să nu o întrebe mai mult. Apoi Doina auzise discuția dintre ea și tatăl său: „Ți-am spus că le aduc înapoi până află maică-ta.”

Raluca apăru acum din camera ei, cu același plic. Avea douăzeci și trei de ani. Îl așeză pe masă și spuse că ea dusese bijuteriile. Monica se uită întâi la fată, apoi la soț. Dan încercă să râdă și vorbi despre niște încurcături la firmă.

„Nu era pentru firmă”, îl opri Raluca. Tatăl îi ceruse bani ca să acopere o datorie făcută la jocuri. Îi spusese că, dacă afla mama, familia lor se destrăma din cauza ei. Când economiile fetei nu mai ajunseseră, o trimisese cu bijuteriile, promițând că totul avea să fie pus la loc.

Monica deschise plicul. Recunoscu pe listă lanțul primit de la mama ei și cerceii de la cununie. „Tu știai unde sunt și mă lăsai s-o acuz pe Doina?”, îl întrebă. Dan răspunse că menajera n-ar fi trebuit să se amestece. Atunci Raluca se îndepărtă de lângă el.

Doina își deschise geanta singură. Înăuntru erau o caserolă, o bluză de schimb, portofelul și o fotografie a nepoatei. Le arătă o singură dată, apoi închise fermoarul. „Nu pentru că mi-ați cerut. Ca să țineți minte ce căutați dumneavoastră aici.”

Monica își ceru scuze, dar Doina îi arătă ușa întredeschisă: „Și doamna de alături a auzit că sunt hoață. Aș vrea să audă și restul.” Monica ieși pe palier și îi spuse vecinei că greșise. Când reveni, menajera își pusese deja haina.

Doina își luă plata pentru zilele lucrate și plecă. Monica rămase cu plicul în față, iar Raluca se așeză lângă ea, fără să-și mai privească tatăl. De data aceasta, când Dan ceru să vorbească între patru ochi cu fiica lui, fata răspunse: „Spune aici. Nu mai ascund eu nimic pentru tine.”