Carmen a pus foarfeca închisă pe blat și s-a așezat între Diana și scaun. „Tunde-o zero! Umblă cu bărbatu-meu de luni de zile!”, strigase femeia abia intrată. Coafeza n-a ridicat glasul la fel de tare, dar răspunsul a oprit salonul: „Atunci ia-te de el, nu de ea! În salonul meu nu umilești pe nimeni!” Clienta, Bianca, rămăsese cu mâinile strânse sub pelerină.

Diana o căutase după ce găsise o fotografie și câteva mesaje în telefonul soțului. Lucian îi spusese că era o femeie care îl urmărea și că el încercase doar să fie politicos. În fotografie însă, zâmbea lângă ea cu un braț pe după umeri. Diana nu mai ceruse explicații până la capăt. Aflase unde avea programare Bianca și venise acolo cu toată furia strânsă acasă.

Bianca a încercat să se ridice și să plece. Carmen i-a desfăcut pelerina și i-a adus geanta, dar i-a spus că nu trebuia să fugă pentru a liniști pe altcineva. Apoi a privit spre Diana: putea să vorbească, dacă voia, însă fără amenințări și fără să se apropie de scaun. Foarfeca a rămas neatinsă pe blat.

Când Bianca a auzit numele lui Lucian, n-a negat că îl cunoștea. A spus că îi promisese o relație serioasă și că îi prezentase căsnicia drept una încheiată de mult. Susținea că locuia separat, că soția știa și că mai aveau de rezolvat doar câteva lucruri. Diana a izbucnit din nou: în dimineața aceea îi pregătise chiar ea cafeaua în casa lor.

Au scos amândouă telefoanele. Într-o conversație, Lucian o descria pe soție ca pe o femeie care refuza să accepte despărțirea. În cealaltă, o prezenta pe Bianca drept o necunoscută insistentă. Unele mesaje fuseseră trimise la doar câteva minute distanță. Niciuna nu mai putea spune că nu știa cât de diferite erau poveștile lui.

Carmen nu le-a cerut să devină prietene și nici să-l ierte. Le-a spus doar că omul care făcuse promisiuni amândurora nu era în scaunul de coafură. Diana a rămas cu telefonul în mână și a recitit o propoziție în care soțul o numea singurul om pe care îl mai iubea. Bianca avea aproape aceeași propoziție, scrisă cu o seară înainte.

L-au sunat pe Lucian. Când a auzit ambele voci, a încercat să ceară să vorbească separat cu fiecare. Niciuna n-a acceptat. Diana i-a spus că nu se mai întorcea acasă pentru încă o explicație în care vina avea să aparțină unei femei absente. Bianca i-a cerut să n-o mai caute. Apoi fiecare și-a închis conversația cu el în felul ei.

Înainte să plece, Diana s-a întors spre clientă. Nu i-a cerut să o îmbrățișeze și nu i-a pretins să înțeleagă ce simțea. „Pentru cum am intrat aici, îți cer iertare.” Bianca a dat din cap. Carmen a ținut ușa deschisă până când femeia a ieșit, apoi a întrebat-o pe clientă dacă voia să-și continue programarea sau să revină în altă zi.

Bianca a ales să rămână. Carmen a luat din nou foarfeca și a început lucrul abia după ce s-au liniștit amândouă. La închidere, a strâns părul de pe jos și a stins luminile. În ziua aceea, cel mai important lucru pe care îl făcuse fusese să pună o unealtă jos exact când cineva îi ceruse s-o folosească pentru răzbunare. Poveste de ficțiune.