„Cu soră-mea, mă? Cum ai putut să-mi faci asta?!” Ioana își ținea telefonul la piept, iar Radu rămăsese cu mâna întinsă. În fotografie era el, la terasa unei pensiuni, cu brațul în jurul Alinei. Nu felul în care stăteau îi tăiase respirația. Ci faptul că recunoscuse pensiunea: o rezervase ea pentru aniversarea lor, înainte ca Radu s-o anunțe că trebuie să plece cu serviciul.

Poza ajunsese la Ioana de la o prietenă care fusese în același loc. Mesajul era scurt: „Spune-mi că am înțeles eu greșit.” Ioana privise ecranul minute întregi. În weekendul acela, sora ei îi spusese că are febră și vrea să stea singură. Radu îi trimisese o fotografie cu laptopul deschis, ca dovadă că lucra până târziu.

„Nu e ce crezi”, a început el. Ioana a pus telefonul pe masă, fără să i-l dea. „Atunci spune tu ce e.” Radu a schimbat explicația de două ori: o întâlnire întâmplătoare, apoi o discuție pe care Alina o ceruse. Când Ioana i-a arătat data rezervării și mesajul lui despre deplasare, el s-a așezat. „De câteva luni”, a spus în cele din urmă.

În lunile acelea, Ioana îi povestise Alinei că soțul ei se îndepărtase. Sora o ascultase, o luase în brațe și o sfătuise să nu-i mai facă atâtea reproșuri. Acum fiecare discuție îi revenea în minte cu alt înțeles. A sunat-o. „Sunt cu Radu. Știu de pensiune.” Din telefon s-a auzit o respirație, apoi: „Te rog, nu-i spune mamei.”

Ioana a închis ochii. „Nici măcar nu m-ai întrebat cum sunt.” Alina a început să plângă și să spună că lucrurile scăpaseră de sub control. „Când?”, a întrebat Ioana. „Când te-am rugat să mă ajuți să-i aleg cadoul? Sau când mi-ai spus că sunt eu prea suspicioasă?” N-a primit răspuns. Radu s-a ridicat să plece, dar Ioana i-a cerut să-și ia lucrurile de care avea nevoie, ca să nu reia discuția în fiecare seară.

A doua zi, mama lor a sunat-o pe Ioana. Alina ajunsese prima la ea și îi spusese doar că surorile se certaseră din cauza unei fotografii. Ioana n-a trimis imaginea într-un grup și n-a chemat rudele să judece. I-a explicat mamei, între patru ochi, ce aflase. „Nu vă cer să alegeți între noi. Vă cer să nu mă trimiteți la masă cu ei ca și cum n-ar fi fost nimic.”

Radu a revenit cu flori și cu promisiunea că terminase relația cu Alina. Ioana a lăsat buchetul pe hol. „Eu nu ți-am cerut să alegi după ce v-am prins. Te-am crezut când mă alegeai în fiecare dimineață și, de fapt, mă mințeai.” Au stabilit să locuiască separat. Nu luase toate deciziile pentru anii care urmau, dar știa că nu putea continua căsnicia de parcă aflase doar despre o seară proastă.

Cu Alina s-a întâlnit după câteva săptămâni, într-o cafenea. Sora ei a început cu „n-am vrut să te rănesc”, apoi s-a oprit singură. „Ba am știut că te rănesc. Și tot am făcut-o.” Ioana a ascultat-o, fără s-o îmbrățișeze la sfârșit. Pentru prima dată nu i s-a mai cerut să ștergă, să ascundă sau să înțeleagă repede. I s-a cerut iertare.

În seara aceea, Ioana a mutat fotografia într-un folder pe care nu-l mai deschidea zilnic. Pe masă avea planurile unei excursii amânate de două ori și un singur bilet rezervat. Când telefonul a vibrat cu un nou mesaj de la Radu, l-a întors cu ecranul în jos și a continuat să-și facă bagajul.