Vasile mutase sticlele din dulap cu două zile înaintea nunții. Voia să știe că băutura pentru masa adulților rămânea pregătită pentru eveniment și că nu se făcea inventarul ei la fiecare vizită. Găsise în cămară câteva recipiente goale și fusese atât de mulțumit de idee, încât nu se gândise să-i spună și soției.
Rodica observase lipsa sticlelor când începuse să pună lucrurile în ordine. În locul lor găsise numai o pâlnie și capacele vechi. L-a întrebat direct, iar bărbatul i-a explicat ascunzătoarea ca pe o descoperire importantă. Nu luase în calcul faptul că bucătăria nu era locul potrivit pentru lichide ținute în recipiente confundate cu ingrediente.
Soția a pus toate sticlele deoparte și a lămurit imediat ce conțineau, ca nimeni să nu le folosească la mâncare. Nu gustase nimeni din greșeală și nu ajunsese nimic în salată. Gluma cu rudele pornise de la un cumnat adult care îl văzuse pe Vasile mutând recipientele și îl auzise mormăind că acum nu le mai găsea nimeni.
În câteva ore, cumnatul le spusese și celorlalți. De aceea treceau pe la ușă cu întrebări despre roșii și castraveți, în timp ce Vasile credea că toată lumea devenise brusc săritoare la pregătiri. Când a aflat, a început să râdă și el. Rodica i-a întins o pungă cu ceapă și i-a spus că, dacă tot adunase ajutoare, putea începe să curețe.
Pentru nuntă au pus băuturile în recipiente potrivite, identificate clar și păstrate separat de ingrediente, departe de copii. La masă au fost și apă, și băuturi fără alcool. Povestea ascunzătorii a rămas o glumă între adulți, iar fiecare nouă propunere de depozitare a lui Vasile a fost întâmpinată cu întrebarea dacă încăpea și un bol de salată lângă ea.
După eveniment, dulapul a revenit la locul lui, iar Vasile a renunțat la experimente cu sticle care puteau fi confundate. Rodica nu i-a mai cerut explicații, dar a păstrat pâlnia pe masă până a terminat el de spălat vasele. Povestea și personajele sunt fictive.