Maria aflase de botez dintr-o discuție cu o vecină, deși vorbise cu fiul ei cu două zile înainte. El îi spusese că petrecerea era restrânsă și că ar fi mai bine să nu vină. Când nora a găsit-o în hol, femeia avea geanta pregătită de plecare. Nu voia să se roage de nimeni pentru un loc la masa nepotului.
Nora a împins lista într-o parte și i-a spus că numele ei nu era acolo fiindcă nu urma să stea la o masă obișnuită. Îi păstrase un loc lângă copil și lângă ei. Maria nu a știut dacă să o creadă. De luni întregi, orice vorbă dintre ele trecea prin fiu și ajungea schimbată până la capăt.
Cu o săptămână înainte, nora îi ceruse soțului să o invite pe mamă mai devreme, ca să îi ajute. El auzise încă o dată că urma să fie criticat pentru organizare și îi spusese că mama oricum nu voia să vină. Apoi o sunase pe Maria și îi recomandase să stea acasă. Fiecăreia îi livrase varianta care închidea discuția mai repede.
Cele două femei l-au chemat în hol și l-au lăsat să explice de față cu amândouă. Nu era un complot și nici o mare ură ascunsă. Era obiceiul lui de a evita orice conversație dificilă, chiar dacă pentru asta lăsa două persoane să se creadă respinse. De data aceasta nu a mai putut să spună că fusese o simplă neînțelegere.
Maria a rămas, dar nu pentru că fiul i-a cerut să nu facă o scenă. Nora i-a adus un pahar cu apă și a întrebat-o direct dacă voia să stea lângă ea. Femeia a spus da. Au vorbit despre lucruri simple, fără mesager, iar tensiunea a început să cedeze înainte să ajungă ceilalți invitați.
După petrecere, Maria și nora și-au trimis singure fotografiile. Fiul nu a mai fost întrebat ce credea una despre cealaltă. În agenda Mariei, lângă numărul nurorii a apărut un semn mic, făcut cu pixul: «sun direct». Era o schimbare mai importantă decât locul primit la masă.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.