„Nu pleci cu roaba! Încă îmi ești dator!” Patronul a prins marginea roabei când muncitorul a întors-o spre ieșire. În ea nu era niciun material. Bărbatul venise să-și strângă lucrurile și să lase locul curat, după ce anunțase că nu mai putea continua fără să fie plătit.
Lucrase trei luni pe șantier și primise de fiecare dată altă explicație. La început lipseau semnăturile, apoi erau probleme cu o plată, iar în ultima săptămână șeful de echipă îi spusese că patronul știe situația și va rezolva. Acasă, muncitorul începuse să vândă din lucruri pentru cheltuielile obișnuite.
„Dator? Tu-mi datorezi trei luni de salariu!” De data aceasta nu a mai vorbit în șoaptă. Patronul i-a răspuns că toate plățile fuseseră făcute prin omul care ținea legătura cu echipa. Îl socotise neserios când auzise că pleacă și venise pregătit să-i ceară bani pentru unelte pe care credea că le primise.
„Atunci cine semnează că iei banii?!” Patronul a scos foile pe care le ținea în plic. Muncitorul a privit rândurile fără să le atingă. Numele era al lui, dar semnătura nu semăna cu a sa. Pe masă, telefonul patronului a început să sune. Era șeful de echipă.
Au verificat împreună documentele și discuțiile păstrate. Șeful de echipă ridicase banii, iar celor doi le spusese lucruri diferite. Patronul a încetat să mai ceară explicații muncitorului pentru o datorie pe care acesta nu o făcuse. Bărbatul a primit sumele restante, iar actele au fost păstrate pentru clarificarea situației.
Muncitorul a plecat cu plata făcută și cu lucrurile lui, nu cu roaba șantierului. La poartă, patronul i-a cerut scuze pentru acuzație și i-a oferit să discute continuarea lucrării în condiții clare. Omul nu a răspuns pe loc. Avea de dus bani acasă și, pentru prima dată în trei luni, putea hotărî ce face fără să aștepte încă o promisiune.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.