Roxana rămăsese în picioare în fața fotoliului. „M-ai ținut departe zece ani! Acum vrei să te iau acasă?!” Sofia și-a strâns sacoșa de pânză. „Eu te-am așteptat! Întreab-o pe mătușă-ta cine te oprea să vii!” În încăpere nu se auzea decât ceasul de pe perete. Fiica venise să închidă o discuție, dar prima propoziție a mamei o deschisese abia atunci.
Roxana crescuse cu mătușa ei după o despărțire grea în familie. Îi fusese spus că mama nu voia un copil care să-i încurce noua viață. Nu o mai văzuse de zece ani, de la o întâlnire scurtă în care fiecare stătuse de partea altui om și nimeni nu avusese răbdare să le lase singure.
Sofia îi povestise că, atunci când încercase să o ia înapoi lângă ea, i se spusese că fata nu voia să plece de la mătușă. Mai târziu, rudele o îndemnaseră să nu o caute, fiindcă avea să-i strice liniștea. Femeia recunoscuse și ea că se lăsase convinsă prea ușor, mai ales când Roxana devenise adultă și ar fi putut vorbi direct.
În sacoșă păstrase câteva lucruri mici: o căciulă făcută de ea, o fotografie de la o serbare și o felicitare pentru o zi de naștere la care nu fusese chemată. Nu erau dovezi că fusese o mamă fără greșeli. Erau lucrurile unui om care nu își uitase fiica așa cum i se spusese acesteia.
Roxana a cerut să o sune pe mătușă din cameră. Când femeia a încercat să răspundă în locul Sofiei, ea a oprit-o. Nu mai voia să primească o singură versiune despre o copilărie în care ceilalți hotărâseră cine avea voie să o iubească. A închis telefonul după ce i-a spus că aveau să discute separat.
Nu a luat-o pe mama acasă în acea după-amiază doar ca să repare totul dintr-un gest. Au hotărât să se vadă din nou și să afle cum putea fi îngrijită fără promisiuni pe care fiica nu le putea ține. Înainte să plece, Roxana s-a așezat pentru prima dată pe celălalt fotoliu.
La următoarea vizită a adus două cafele și a întrebat ce se întâmplase în ziua în care fusese dusă la mătușă. Sofia a început să povestească. Unele răspunsuri au durut, altele au schimbat lucruri ținute drept adevăr de prea multă vreme. De data asta nu mai era nimeni între ele care să spună când trebuia închisă ușa. Poveste de ficțiune.