Corina s-a oprit când a văzut femeia cu garoafe lângă mormânt. „Cine ești? Tu n-ai fost nevasta lui! De ce vii aici?!” Străina și-a strâns buchetul. „Nu. Sunt sora pe care n-a avut voie s-o caute!” Văduva a privit-o mai bine. Abia atunci a recunoscut forma ochilor pe care o văzuse atâția ani pe chipul soțului.

În cei douăzeci și șase de ani de căsnicie, Mihai îi spusese că nu avea frați. Corina îl cunoscuse după moartea părinților lui și nu întâlnise multe rude. Nu avusese un motiv să pună la îndoială o propoziție atât de simplă. Acum, femeia din fața ei ținea o fotografie în care Mihai era copil.

Viorica era cu cinci ani mai mare. Crescuseră în aceeași casă, până când o ruptură între părinți îi despărțise. Fata plecase cu mama, băiatul rămăsese cu tatăl. Fiecăruia i se spusese că celălalt nu mai voia să aibă de-a face cu familia. Viorica încercase să-l caute, dar se lovise de rude care o trimiteau de la o adresă la alta.

Corina a recunoscut în fotografie o măsuță pe care încă o avea acasă. Numele și amintirile femeii se potriveau cu lucruri povestite de Mihai fără să-i fi arătat vreodată imaginea întreagă. Viorica nu venise să ceară o parte din casă sau să-i răstoarne viața. Aflase de moartea fratelui abia cu o lună înainte și voia să știe unde era înmormântat.

Văduva i-a făcut loc lângă piatră. Au stat mult timp fără să vorbească. Apoi Corina i-a spus că nu știa ce înțelesese Mihai și de ce nu mai căutase singur răspunsuri când devenise adult. Nu avea să îl apere inventând o explicație și nici să-i ceară Vioricăi să nu fie supărată pe el.

Au plecat împreună de pe alee. Acasă, Corina i-a arătat câteva fotografii din anii pe care sora îi pierduse. Viorica a lăsat-o să păstreze fotografia copilăriei până avea să facă o copie. Înainte să plece, a atins măsuța din sufragerie și a zâmbit trist: ascunseseră cândva acolo un pachet de biscuiți.

La următoarea pomenire, Viorica a fost chemată pe numele ei și prezentată copiilor drept sora tatălui lor. N-au reparat o copilărie și nici n-au aflat toate răspunsurile. Au oprit însă minciuna în locul în care se afla, înainte ca încă o generație să creadă că femeia cu flori era doar o străină. Poveste de ficțiune.