Mara se întoarse spre telefonul șoferului. În fotografie, Alex zâmbea lângă o tânără pe care nu o mai văzuse. Sorin, taximetristul, apărea alături de ei, la o masă de familie. „Mirele tău se-nsoară mâine cu fata mea”, repetă el, de parcă a doua oară cuvintele aveau să sune mai puțin absurd.

Cu puțin înainte, Mara îi arătase fotografia bărbatului pe care îl așteptase la biserică. Voia să înțeleagă de ce o tot întreba cum îl chema. Alex nu venise, nu răspundea la telefon și nu trimisese nicio explicație. Invitații rămăseseră în urmă când ea urcase în primul taxi oprit lângă poartă.

Sorin își sună fiica. Ioana era acasă, pregătind lucrurile pentru nunta de a doua zi. Tatăl îi ceru să se așeze și să deschidă un apel video. Când văzu rochia Marei, fata crezu că era o glumă proastă. Apoi Mara rosti numele complet al lui Alex și îi arătă inelul.

Cele două femei primiseră explicații asemănătoare pentru graba cu care trebuiau făcute pregătirile. Alex călătorea mult, se ocupa el de rezervări și cerea să nu fie stresat cu întrebări. Amândouă îi încredințaseră bani pentru cheltuieli pe care susținea că le achitase deja.

Ioana îl sună de pe telefonul mamei sale. Alex răspunse și spuse că era pe drum, ocupat cu ultimele pregătiri. Sorin păstră taxiul în parcare. Mara stătea pe scaunul din dreapta, nemișcată, în timp ce fata îl întreba calm la ce biserică trebuiau să ajungă.

Când Ioana rosti numele Marei, Alex tăcu. Apoi încercă să spună că fosta lui iubită nu accepta despărțirea. Mara intră în apel și îl întrebă de ce își trimisese invitații la biserică în dimineața aceea. Sorin văzu cum fiicei sale îi dispărea încet speranța că exista o încurcătură.

Au hotărât să compare tot ce primiseră de la el: mesaje, rezervări și confirmări. Unele cheltuieli fuseseră achitate doar parțial, altele nu apăreau nicăieri. Alex spusese fiecărei familii că restul banilor era pus deoparte. Când i-au cerut să vină să explice, a încercat să amâne până după weekend.

Ioana și-a anunțat familia că nunta nu avea loc. Mara s-a întors să le vorbească propriilor invitați, iar Sorin a însoțit-o până la intrare. Nimeni nu a recuperat într-o după-amiază toate pierderile. Au păstrat însă dovezile și au început împreună demersurile necesare, fără să mai aștepte o explicație de la Alex.

A doua zi, Mara și Ioana s-au întâlnit la o cafenea, în haine obișnuite. Sorin le-a lăsat la masă și s-a dus să aducă apă. Mara i-a mulțumit pentru că nu pornise taxiul atunci când îi ceruse să o ducă acasă. „Dacă plecam atunci”, i-a spus, „mâine ar fi plâns și fata dumneavoastră în rochie de mireasă.”