Tudor se uita la telefonul întins de chiriașă. Cu o clipă înainte strigase că nu-l interesa dacă avea copil și îi ceruse să părăsească apartamentul. Oana deschise primul transfer, apoi următorul. Șase plăți, șase luni, aceeași sumă. Numele beneficiarului era al fiului său.

Tudor lucrase jumătate de an în Italia și îi lăsase lui Mihai cheile și discuțiile despre chirie. Fiul îl sunase mereu cu alte explicații: femeia întârzia, pierduse serviciul, avea să plătească luna următoare. Îl rugase să nu intervină, promițând că rezolva el.

Oana, în schimb, primise un mesaj de pe numărul proprietarului: banii urmau să fie trimiși în contul lui Mihai, care se ocupa de apartament cât timp tatăl era plecat. Femeia păstrase mesajul. Pentru fiecare plată trimisese și confirmarea, iar Mihai îi răspunsese că totul era în regulă.

„Dar de ce nu m-ai sunat?”, întrebă Tudor. Oana îi arătă încă un mesaj: să discute cu fiul, fiindcă el era ocupat și nu putea răspunde la telefon. „Am făcut exact cum mi-ați cerut. Sau cum am crezut că-mi cereți.” Bărbatul își scoase propriul telefon și formă numărul lui Mihai.

Fiul răspunse vesel, până când auzi că tatăl se afla pe palierul apartamentului. Spuse întâi că Oana trimisese doar o parte din bani. Tudor citise deja toate sumele. Apoi Mihai susținu că îi folosise pentru reparații. În casă nu se făcuse nicio lucrare.

Când veni, după aproape o oră, încercă să vorbească separat cu tatăl său. Tudor îi ceru să rămână la ușă, unde o acuzase el pe Oana. În cele din urmă, Mihai recunoscu că folosise banii și amânase să-i spună. Avusese acces și la telefonul tatălui atunci când trimisese mesajul cu noul cont.

Oana îl lăsă să termine, apoi întrebă de ce venise cu o zi înainte să o avertizeze că proprietarul avea s-o dea afară. Mihai nu răspunse. Încercase s-o sperie să plece înainte ca tatăl să revină din Italia, sperând că fără ea putea păstra propria versiune a poveștii.

Tudor îi ceru fiului cheile pe care i le lăsase și își ceru scuze chiriașei. Oana nu îl liniști. „M-ați amenințat înainte să mă întrebați. Copilul meu era în camera cealaltă.” Bărbatul privi ușa și, pentru prima dată de când venise, vorbi suficient de încet încât să nu se audă prin ea.

În seara aceea, Oana primi de la Tudor un mesaj în care confirma că văzuse cele șase plăți și că urma să discute direct cu ea. Îl păstră lângă celelalte. Când fiul ei o întrebă dacă trebuiau să-și strângă lucrurile, îi răspunse că nu. Împreună au scos din cutie jucăriile pe care băiatul începuse deja să le pună deoparte.