Numărul era al lui Călin, fratele mai mic al lui Radu. Plecase de acasă cu câteva luni înainte și se oferise să se ocupe de facturile și comenzile fermei. Petre îi dăduse copiile actelor, convins că își ajută ambii fii.
Călin folosise numele fratelui în discuția cu un furnizor și luase materiale pe care nu le adusese niciodată în curte. Când termenul de plată trecuse, Petre fusese primul căutat. Fiul cel mic îl rugase să nu-i spună lui Radu și promisese că trimite banii până la sfârșitul săptămânii.
Petre își imaginase că băieții știau amândoi de înțelegere. Când începuseră telefoanele insistente, primise un avans pentru tractor și plătise suma cerută atunci. Cumpărătorul urma să aducă restul după semnarea actelor. Încercase să acopere datoria înainte să se certe frații, fără să înțeleagă că tăcerea lui îl lăsa pe unul să răspundă pentru faptele celuilalt.
Radu a oprit vânzarea înainte să fie semnat ceva. L-a sunat pe furnizor în fața tatălui și i-a cerut să vină cu toate documentele. Călin a ajuns acasă în aceeași după-amiază. N-a mai putut susține că era o simplă neînțelegere când cei trei au pus alături comenzile, mesajele și foile de livrare.
Materialele fuseseră revândute, iar banii cheltuiți într-o afacere pe care Călin n-o povestise nimănui. Furnizorul a acceptat să discute recuperarea restului direct cu el, după clarificarea documentelor. Călin a fost nevoit să vândă o parte dintre lucrurile cumpărate, ca să returneze mai întâi avansul folosit de tatăl lui.
Tractorul a rămas în curte. Cumpărătorul a primit scuzele și avansul înapoi. Câteva zile mai târziu, când Petre și-a adus din nou vorba despre familie, Radu l-a ascultat până la capăt. Apoi i-a spus că, de atunci înainte, nicio hârtie cu numele lui nu avea să mai fie ascunsă într-un buzunar.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt imaginate.