Zgomotul era al vechiului ceas din bucătărie. Bătea neregulat, cu o mică pauză pe care Mihai încercase ani întregi s-o repare. Înregistrarea fusese făcută în casa lor. Alina și-a dus mâna la gură când a înțeles că nu asculta o interpretare asemănătoare.
Mirele a ieșit pe hol după ce a aflat că intrarea se oprise. Nu se gândise că Mihai avea să recunoască melodia din primele secunde. Îi povestise despre surpriză mătușii Alinei, iar aceasta îi spusese că păstrase câteva înregistrări de familie.
Mama Alinei trimisese cândva o casetă surorii sale, care locuia departe. Înregistrase copilul, câteva vorbe pentru rude și melodia pe care o cânta seara. Caseta rămăsese într-o cutie, printre fotografii și felicitări, fără să știe cineva cât avea să însemne mai târziu.
Mirele primise acordul mătușii și pregătise o copie curățată de zgomotele mai puternice. Nu tăiase însă ceasul și nici răsuflarea femeii dintre versuri. Nu voia o melodie perfectă. Voia ca Alina să aibă pentru câteva clipe senzația că mama ei era lângă ea.
Mihai a rămas pe hol până a reușit să vorbească. L-a îmbrățișat pe ginere și i-a spus că oprise muzica fiindcă nu înțelegea de unde venise. Alina i-a cerut să pornească piesa din nou, de la început, și să intre împreună cu ea.
Au întârziat doar câteva minute. La ușa sălii, Mihai și-a îndreptat sacoul, iar Alina și-a desfăcut puțin degetele de pe buchet. Când a pornit vocea mamei, tatăl n-a mai întins mâna spre boxă. I-a oferit fiicei brațul.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt imaginate.