Colega l-a strigat pe nume și i-a spus că mama lui îl aștepta în biroul de la capătul holului. Carmen știa cine lucra acolo: medicul în vârstă care ajutase la deschiderea clinicii și pe care întreaga echipă îl trata cu respect.
Andrei venise să preia o parte dintre gărzile mamei. În ultimele luni, ea lucrase mai mult decât recunoștea acasă. Fiul își făcuse loc în program și se întorsese în orașul în care crescuse, fără să ceară vreo primire specială.
Praful de pe haină venea din casa părintească. Ajunsese cu o seară înainte și petrecuse ore întregi mutând lucruri din camera în care urma să fie reparat tavanul. Nu avusese timp să schimbe geaca și nici nu se gândise că aceasta avea să-i hotărască dreptul de a intra la serviciu.
Carmen și-a cerut scuze înainte să ajungă la recepție. Andrei i-a spus că el își putea lămuri situația repede. Îl îngrijora însă ce se întâmpla cu cineva care nu avea un coleg în hol și nu cunoștea pe nimeni din clădire.
Mama lui a aflat discuția chiar de la Carmen. Nu a cerut o scenă și nu a lăsat greșeala să fie trecută drept glumă. Au discutat cu echipa despre felul în care erau primiți oamenii la intrare și despre întrebările pe care trebuiau să le pună înainte să presupună de ce venise cineva.
Când Andrei a coborât în halat, Carmen vorbea cu un om care ținea în mână o sacoșă de rafie. De data aceasta îl asculta. Medicul a trecut pe lângă ei, a salutat și a intrat în cabinet. Geaca prăfuită rămăsese pe spătarul unui scaun, lângă geanta simplă.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt imaginate.