Maria voise să-i facă o surpriză fiului. Venise să-l vadă la lucru și adusese mâncare de acasă. Îi spusese unei vecine unde merge, convinsă că aceasta îl va anunța dacă el sună înainte să ajungă ea. Mesajul nu fusese transmis la timp.
În oraș urcase într-un autobuz care mergea în altă direcție. Când înțelesese greșeala, telefonul se închisese, iar seara o prinsese într-un cartier pe care nu îl cunoștea. O femeie de la o brutărie o ajutase și o lăsase să aștepte până dimineață la sora ei, în apropiere.
Maria nu avusese numărul fiului scris pe hârtie. Încercase să afle unde îi găsește ruta, folosindu-se de numele lui și de descrierea autobuzului. După câteva drumuri, ajunsese în sfârșit la stația în care o întâlnise controlorul, fără să știe cât de departe ajunsese îngrijorarea celor de acasă.
Bărbatul l-a sunat pe coleg și i-a dat telefonul. Maria a început cu întrebarea dacă el este bine. Fiul a răspuns abia după ce i-a auzit de două ori vocea. Căutase toată noaptea și se gândise la orice, fără să bănuiască surpriza pregătită în sacoșa de pânză.
S-au întâlnit lângă stație, după ce fiul a putut fi înlocuit. El a luat sacoșa și a rămas câteva clipe cu brațul în jurul mamei. Controlorul le-a cerut scuze pentru tonul de la început și le-a arătat un loc unde puteau sta liniștiți cât puneau laolaltă toate întâmplările de pe drum.
Maria a ajuns în ziua aceea acasă la fiul ei și i-a pus mâncarea pe masă. Mai târziu au sunat împreună femeia care o găzduise peste noapte. Surpriza nu ieșise cum o pregătise, dar sacoșa ajunsese întreagă, iar ea nu mai trebuia să explice nimănui de ce caută un anumit șofer.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.