Mama lui Sorin făcuse plăcinte în dimineața aceea și se hotărâse să îi ducă o parte. Avea și o treabă în oraș, așa că legase drumurile între ele. Nu discutaseră despre o vizită lungă. Femeia își pregătise întoarcerea și ținea în geantă numai caserola și câteva lucruri pentru drum.
Sorin era obosit și cu casa în dezordine. Când a văzut geanta, s-a gândit la o discuție mai veche despre spațiul din apartament. A răspuns la problema pe care și-o imaginase înainte să afle motivul venirii. Mama s-a oprit și i-a spus ce adusese, fără să înceapă să își ceară scuze pentru simpla apariție.
Bărbatul s-a uitat la caserolă și a înțeles că greșise. A invitat-o înăuntru și și-a cerut iertare pentru ton. Nu a încercat să schimbe sensul vorbelor, spunând că ea le luase prea în serios. Mama a intrat, dar i-a spus că o vizită scurtă nu ar fi trebuit să înceapă cu o respingere.
Au pus plăcintele pe masă și au vorbit despre ce avea de făcut fiecare. Sorin a întrebat când era autobuzul și dacă mai avea timp să stea. Femeia i-a spus că își dorea să îl vadă, dar nu venise să îl pună să își anuleze ziua sau să o roage să rămână din vinovăție.
La plecare au mers împreună spre stație. Sorin s-a oferit să o conducă până acasă dacă nu se simțea în stare să facă drumul, iar ea a ales varianta cu care era împăcată. Au stabilit să vorbească dinainte pentru următoarea întâlnire, astfel încât nici unul să nu mai ghicească planurile celuilalt.
Seara, mama a ajuns acasă și a pus geanta goală lângă ușă. Avea și alte lucruri în viața ei, nu numai vizitele la fiu. Sorin a sunat să întrebe dacă ajunsese, apoi i-a povestit cum fuseseră plăcintele. De data aceasta nu a început conversația explicând de ce nu avea loc. Povestea și personajele sunt fictive.