Radu a tras un scaun lângă masa de lucru. Mama lui, Maria, a rămas în picioare. Se angajase de patru luni, după ce o fostă colegă îi spusese că aveau nevoie de ajutor. Nu ascunsese slujba de rușinea muncii, ci fiindcă se temea că fiul ei ar fi încercat să o oprească.
Banii pe care îi primea de la el mergeau pe cheltuielile casei. Salariul ei îl strângea într-un plic pentru sora lui, rămasă singură cu rate și cu un serviciu nesigur. Le promisese amândurora că nu îi va încărca unul pe altul cu probleme. Promisiunea aceea o făcuse să mintă în fiecare săptămână.
Fiul a ascultat fără să îi ia șorțul din mâini. I-a spus că nu avea de gând să o concedieze și nici să îi ofere un salariu inventat. Avea însă dreptul să știe dacă era tratată corect. Maria i-a arătat contractul și a vorbit despre colegele ei înainte să vorbească despre propriile oboseli.
La întâlnirea cu echipa, Radu a prezentat-o simplu: Maria, omul care ținea ordinea în bucătărie când ceilalți alergau. Abia după aceea a spus că era mama lui. Femeia care îi pregătise cafeaua a început să râdă: știau deja că are un fiu, fiindcă îi lăuda fiecare reușită în pauze.
Seara au vorbit toți trei, inclusiv sora lui. Au pus cheltuielile pe masă și au hotărât ce putea duce fiecare, fără plicuri ascunse. Maria și-a păstrat serviciul, dar a renunțat la orele în plus pe care nu le mai putea susține.
În prima zi în care a intrat din nou pe ușa restaurantului, Radu a găsit-o la aceeași chiuvetă. De data aceasta, mama lui l-a strigat înainte să o vadă. Nu mai avea de ascuns nici cine era, nici motivul pentru care venise la muncă.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.