Fiul lui Doru se numea Mihai și avea douăzeci și șapte de ani. Se născuse înaintea căsniciei cu Dana. Bărbatul plecase din viața lui când copilul era mic și, în loc să vorbească despre felul în care greșise, le spusese oamenilor noi că nu avea copii.
Mihai îl căutase cu câteva luni înainte. Voia să afle lucruri despre trecut și să hotărască singur dacă mai există loc pentru o relație între ei. Doru acceptase întâlnirile, dar le ascunsese soției, sperând să găsească o explicație după ce totul ar fi părut mai ușor de spus.
Vizitele avuseseră loc în casa în care Mihai locuia cu mama lui. Dana recunoscuse adresa dintr-o poveste veche, însă nu știa că acolo crescuse un copil. Când își văzuse soțul intrând, îl întrebase, iar el răspunsese cu o jumătate de adevăr despre niște lucruri de rezolvat.
Dana l-a lăsat să termine, apoi i-a spus că vestea nu este o scuză pentru minciună. Mihai avea dreptul la propriile răspunsuri. Ea avea dreptul să știe cu cine își construise viața. Niciunul nu trebuia folosit ca motiv pentru a-i ascunde adevărul celuilalt.
Au vorbit mult în seara aceea, fără să hotărască totul pe loc. Doru și-a asumat că îi va spune și fiului că Dana aflase. Nu urma să le aranjeze o întâlnire-surpriză și nici să le ceară să se comporte imediat ca o familie pe care el o ținuse separată atâta vreme.
Ușa s-a închis după ce au intrat amândoi în casă, dar discuția nu se terminase. Pe masă, Doru a scris pentru prima dată numele fiului într-o conversație purtată deschis cu soția. De acolo trebuia să înceapă, dacă voia să repare ceva, fără alte explicații lăsate pentru mai târziu.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.