Băiatul încă își căuta slujba pentru care se pregătise, dar acceptase între timp muncă la un depozit. Îi fusese rușine să-i spună mamei, după anii în care ea îl sprijinise să învețe.
Din primul venit îi trimisese bani pentru lemne. Lucrase în schimbul care se termina târziu și îl rugase pe vecin să lase plicul. Îi ceruse să nu explice prea mult, sperând să vorbească el cu mama după ce prinde curaj.
Femeia l-a sunat seara și l-a întrebat dacă este obosit. El a răspuns că nu foarte, apoi a înțeles din tăcerea ei că plicul ajunsese. A început să se scuze că nu lucrează încă unde ar fi vrut.
Mama l-a oprit. „Eu te-am ținut la școală ca să ai alegeri. Nu ca să-ți fie rușine când alegi să muncești.” Băiatul a râs scurt, fără bucurie, și a spus că tocmai de cuvintele acelea avusese nevoie.
Au hotărât împreună cât poate să ajute fără să rămână el descoperit. Mama a acceptat o parte din sumă și i-a spus ce cheltuială are, fără să pretindă nici că nu are nevoie, nici că băiatul trebuie s-o întrețină singur.
Pachetul pregătit a plecat totuși săptămâna următoare. Înăuntru era și un bilet: „Pentru pauza de masă. Să mănânci.” Nu mai ascundeau fiecare, de dragul celuilalt, munca și greutățile din propria zi.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt imaginate.