Soțul vânduse geanta fără s-o întrebe. Pe lângă ea pusese la vânzare un ceas și câteva obiecte ale soției, spunând cumpărătorilor că familia face ordine înainte de mutare. Nu pregăteau nici o mutare.
Femeia care o cumpărase nu știa nimic despre ceartă. Avea conversația și dovada plății și nu accepta să fie numită hoață. După ce au lămurit lucrurile, cele două au rămas pe o bancă și l-au sunat împreună pe bărbat.
El a încercat să spună că urma să cumpere altele. Soția l-a întrebat când hotărâse că poate schimba lucrurile ei pe bani fără să îi spună. Atunci a recunoscut datoria pe care o ascundea de câteva luni.
Nu era prima dată când dispărea ceva din casă. Până atunci, femeia își pusese lipsurile pe seama neatenției. Acum avea nevoie de lista întreagă, de sume și de răspunsuri, înainte să mai discute despre promisiuni.
Cu cumpărătoarea a găsit o înțelegere pentru geantă, fără să lase pe umerii ei pierderea provocată de soț. Acasă, lucrurile n-au fost rezolvate prin întoarcerea unui singur obiect în dulap.
Geanta a rămas o vreme pe scaunul din hol. Femeia o vedea de fiecare dată când intra. Nu o mai durea zgârietura de pe cataramă, ci ușurința cu care fusese convinsă că tot ea uită, tot ea pierde și tot ea întreabă prea mult.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt imaginate.