Foaia nu era un act prin care cineva putea lua casa a doua zi. Era o înțelegere scrisă de tatăl Andrei, care primise bani de la acel bărbat și promisese că-i va înapoia după nuntă. În schimb, vorbise despre locuința fiicei ca despre un bun pe care îl putea oferi el.
Sergiu aflase cu o săptămână înainte. Tatăl îl rugase să nu strice pregătirile și-i spusese că, dacă nu plătește la timp, omul vine să-i dea afară. Mirele se speriase și alesese să strângă singur banii, fără să verifice și fără să vorbească cu Andra.
Ea l-a chemat pe tată în hol și a pus plicul gol pe masă. Bărbatul a început cu „am vrut să vă ajut”. Andra l-a oprit: „Cu banii noștri și fără să mă întrebi?” Apoi l-a întrebat exact ce promisese și cui.
Petrecerea a continuat fără ca invitații să afle toată discuția. Andra a păstrat foaia și a cerut să se întoarcă bărbatul care primise plicul, ca fiecare sumă să fie trecută limpede. Nu mai accepta amenințări povestite de la unul la altul.
Sergiu și-a cerut iertare pentru tăcere. Ea nu i-a spus că e în regulă, fiindcă nu era. I-a cerut să stea lângă ea când urmau să lămurească situația, în loc să decidă singur ce adevăr suportă mireasa lui.
Când au ajuns acasă, Andra și-a lăsat buchetul în ceașca bunicii. Pe masă au pus toate hârtiile și toate socotelile. Ziua lor nu se terminase cum și-o imaginaseră, dar în casa aceea n-avea să se mai ia o hotărâre importantă fără glasul ei.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt imaginate.