Era cumnatul ei. Venise de curând cu propunerea să golească locul și să facă o curte comună cu terenul lui. Sofia și soțul refuzaseră. El le spusese că nu e nicio supărare și lăsase cheia înapoi pe masă.
Victor a oprit pregătirile și a sunat persoana care făcuse comanda. Cumnatul i-a spus întâi că Sofia nu știe de înțelegere. Când a fost rugat să vină cu soțul ei și să explice semnătura, a închis.
Soțul Sofiei s-a întors înainte de prânz. S-a uitat la foaie, apoi la camera în care-și țineau soba și patul. „N-am cerut nimănui să dărâme nimic”, a spus. Pentru prima dată, rușinea lui de a nu ști carte a fost pusă direct pe masă.
Echipa a strâns utilajul, iar Victor le-a lăsat copia comenzii și datele celui care o trimisese. Sofia a făcut fotografii și a păstrat toate mesajele. Nu mai voia explicații date pe fugă peste gard, numai când cumnatul considera că n-o aude nimeni.
Când a venit, bărbatul a încercat să spună că era doar o neînțelegere și că voise să-i ajute. Sofia l-a dus până în pragul anexei și i-a arătat două cești pe masă. „Aici ne bem ceaiul. Nu-i un loc gol doar fiindcă tu așa l-ai desenat.”
În seara aceea au schimbat încuietoarea porții și au strâns actele într-un singur dosar. A doua zi, soțul ei i-a cerut să-l învețe să-și scrie numele. N-a fost răspunsul la toate problemele, dar era un lucru pe care hotărâse să nu-l mai lase în mâna altcuiva.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt imaginate.