Întâlnirea fusese trecută în aceeași zi în care Cristina livrase flori la o pensiune din alt județ. Avea mesajele clientului, fotografiile buchetelor și dovada drumului. Nu se întâlnise cu Sorin și nu-i dăduse fostului soț voie să discute vânzarea florăriei.
Sorin nu era un executor și nici proprietarul clădirii. Plătise un avans pentru preluarea afacerii, după ce fostul soț se prezentase ca persoana care putea rezolva totul. Îi arătase documente mai vechi și îi spusese că fosta parteneră nu voia să apară la negocieri.
Cristina și-a chemat contabila, iar Sorin l-a sunat pe omul căruia îi dăduse banii. Inițial, acesta a încercat s-o facă să pară o neînțelegere între foști soți. Când a aflat că documentele erau citite în fața amândurora, nu a mai vrut să vorbească la telefon.
Au oprit orice altă înțelegere până la verificarea actelor. Sorin a admis că se grăbise și că nu trebuia să schimbe yala fără să se întâlnească și cu Cristina. A chemat omul care montase încuietoarea și i-a dat toate cheile pe care le avea.
Fostul soț a fost nevoit să răspundă pentru promisiunile făcute și pentru avansul primit. Cristina nu a negociat în fața ușii și nu a acceptat să fie prezentată iar ca persoana care nu înțelegea afacerea. De trei ani o ținea singură în picioare.
Primul client din dimineața aceea a așteptat încă puțin. Cristina i-a pregătit buchetul, apoi a verificat fiecare comandă. Înainte să plece seara, a pus noile chei în geantă. De data aceasta, nimeni din viața ei de dinainte nu mai avea un exemplar.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt imaginate.