După multa vreme, Popescu își scoate nevasta la restaurant. Când își lasă hainele, garderobiera zâmbește:
– Buna seara, domnule Popescu!
Nevasta îl interoghează imediat:
– De unde te știe asta!? Tu ai mai fost aici fară mine!
– Nu, draga, a fost femeie de serviciu la noi la firma!
Se așază. Vine chelnerul:
– Buna seara, domnule Popescu, la aperitiv că de obicei?
Soția se face vânata:
– Aha! Te cunoaște și știe și ce-ți place!
– Da, sigur, a lucrat la noi la bufet, dar s-au făcut restructurări.
Scena se repeta cu tot personalul din restaurant, inclusiv portarul care le cheamă un taxi. În mașină femeia explodează:
– Tu mă crezi proasta, adică eu nu-mi dau seama că…, vorbind într-un torent tot drumul, până ce șoferul se întoarce răzând:
– Don’ Popescu, pe cinstea mea, din cate c#$e am dus cu dv., asta-i cea mai a dracului!
Chelnerul in sala de operatii:
-Domnule doctor am asa dureri groaznice!
La care doctorul:
-Imi pare rau, asta nu e masa mea…
-Chelner, intreaba clientul, de ce se numeste gratarul asta “talharesc”?
-Asteptati sa vedeti asta cand primiti nota!…
-Chelner!
-Da ,domnule?
-Poti sa-mi prajesti putin puiul?
Imi mananca toata salata din farfurie
Am luat cina la un restaurant chinezesc “La doi dragoni”.
A doua zi , de dimineata , am inteles de unde-i venea numele .
Mancarea fusese atat de condimentata , incat am crezut ca nasc dragoni. Gemeni.
Un client se plange patronului bodegii :
-Uite o musca, s-a inecat in berea mea !
-La pretzul la care vindem noi berea, domnule, e imposibil sa echipam mustele cu colac de salvare.
Clientul ii face semn chelnerului care se apropie prompt şi amabil:
– Să ştii şefule, şniţelul care mi l-ai dat nu se poate manca.
– Nu-i nimic, vi-l luăm şi vă aducem in loc un cotlet excepţional.
– Păi, am mancat o bucăţică din el.
– Şi din cotlet s-a mancat foarte puţin!
