„Gata! De azi te dau afară!” Patronul i-a arătat bancul pe care muncitorul trebuia să-și lase lucrurile. Îl prinsese din nou venind mai târziu și nu îl lăsase să termine explicația. În atelier se oprise lucrul. Bătrânul își descheia geaca fără să mai ceară încă o șansă.
Lucra acolo de când firma încă ocupa o singură încăpere. Îl angajase tatăl tânărului, iar după moartea lui rămăsese să îi învețe pe noii veniți. În ultima lună ceruse două dimineți libere. Nu spusese de ce și nici nu folosise anii de muncă drept scuză.
„Ia-o! Dar nu scoate poza din buzunar!” Fotografia a alunecat când geaca a atins lemnul. Patronul a ridicat-o înainte să ajungă jos. Pe fața ei se afla mama lui, mult mai tânără, la poarta atelierului. Își ținea în brațe copilul pe care el îl recunoștea din propriile albume.
„Stai… de unde ai tu poza mamei mele?” Bătrânul n-a întins mâna după geacă. A cerut doar fotografia. În colț se vedea o semnătură a mamei, iar tânărul și-a amintit că ea încercase să îl sune în dimineața aceea. Îi respinsese apelul chiar înainte să intre în atelier.
Muncitorul o ajuta pe mama patronului să ajungă la tratament. Femeia nu voia să îl îngrijoreze pe fiu și îl rugase să nu facă din asta o discuție la firmă. Fotografia era un dar vechi, primit după ce ajutase familia într-o iarnă grea. Întârzierile din ultima lună aveau aceeași explicație: cineva trebuia să o însoțească dimineața.
Tânărul și-a sunat mama din atelier, apoi și-a cerut scuze. Au stabilit un program clar și cine o poate însoți, fără ca bătrânul să ascundă drumurile. Geaca s-a întors pe umerii lui. Fotografia a rămas în același buzunar, însă patronul nu a mai avut nevoie de un obiect căzut pe jos ca să îl întrebe pe un om de ce întârziase.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.