La întâlnirea de toamnă veniseră oameni care se cunoșteau de ani întregi. Într-un colț se povestea, în altul se pregătea masa, iar câteva perechi dansau. Gheorghe ieșise să răspundă la telefon. Când s-a întors, a văzut finalul unui dans și a uitat să întrebe ce se întâmplase înainte.
Sandu fusese chemat la horă chiar de soția lui Gheorghe. Ea râdea că prea stătea singur lângă ușă. După un dans, vecinul revenise la planul pentru care se ridicase: să ia o felie de cozonac. Replica geloasă l-a prins înainte să guste.
Gheorghe a privit farfuria și a înțeles cât de mare făcuse o întâmplare obișnuită. Sandu nu s-a grăbit să-l întărâte. I-a spus că dansase cu cineva care îl invitase și că nu era un motiv pentru care trebuia luat la rost.
Soția lui Gheorghe a ieșit după ei și l-a întrebat dacă terminase telefonul. Atunci bărbatul și-a cerut scuze, întâi vecinului și apoi ei. Faptul că fusese surprins nu îi dădea dreptul să hotărască în locul altcuiva cu cine putea dansa.
Sandu și-a luat în sfârșit furculița. Gheorghe s-a uitat la cozonac și a întrebat dacă mai rămăsese. Au intrat împreună și au găsit încă o tavă. Vecinul și-a păstrat felia, iar soțul și-a luat alta după ce a ajutat să aducă farfuriile curate.
Mai târziu au stat la aceeași masă, fără să transforme încurcătura într-o rușine publică. Gheorghe a mai primit câteva priviri amuzate de la nevastă-sa. Sandu a spus că data viitoare începe cu prăjitura, ca să nu-i rămână farfuria plină în mijlocul explicațiilor. Povestea și personajele sunt fictive.