Când a văzut lanțul pregătit pentru vânzare, Andrei a pus palma peste toc și i-a amintit Corinei că îl plătise pentru nuntă. Nu era o bijuterie pe care voia să o piardă într-o perioadă grea. Soția s-a uitat la el fără să înțeleagă. Lanțul fusese al mamei lui, iar ea îl primise împreună cu povestea femeii care îl purtase.
Andrei nu știa nimic despre asta. Înainte de nuntă îi dăduse fratelui bani ca să aleagă o bijuterie de la un om recomandat de familie. Fusese prins cu munca și acceptase să o vadă abia când totul era pregătit. Fratele se ocupase de cutie și îi spusese că primise un preț bun.
Corina vorbise atunci cu soacra și aflase de unde venea lanțul. Crezuse că Andrei cunoștea istoria și că gestul lui era tocmai să îl ducă mai departe. Acum, la masă, cei doi își povesteau aceeași zi cu amănunte care nu se potriveau. Plicul în care Andrei pusese banii fusese păstrat între fotografiile de nuntă.
Mama a recunoscut imediat bijuteria când au sunat-o. Ea o oferise fără să ceară bani și îl rugase pe fiul mai mare să o ducă fratelui. Acesta păstrase suma primită de la Andrei și nu spusese nimănui că îndeplinea o rugăminte, nu o comandă la bijutier. Sperase că cele două conversații nu se vor întâlni.
Andrei a cerut explicații și restituirea banilor, dar discuția cu soția nu s-a oprit la înșelăciunea fratelui. Corina pregătise lanțul pentru vânzare fiindcă nu știa cum să îi spună că ajunseseră să se teamă de fiecare factură. Au pus deoparte orgoliul legat de cadoul de nuntă și au vorbit deschis despre problemele lor.
Lanțul a rămas în familie. Banii recuperați au fost folosiți pentru ce aveau de rezolvat, iar fotografia mamei a fost pusă lângă cutie. Andrei nu i-a mai povestit soției cât plătise pe cadou. I-a cerut să îi spună mai devreme când simțea că trebuie să vândă ceva ca să ascundă o grijă.
Poveste fictivă, creată pentru divertisment. Personajele și întâmplările sunt imaginare.